Păreri despre cei ce ne inconjoară

De mult timp nu am mai scris aceasta sa datorat din lipsa de timp de a-mi exprima gindurile despre anumite anomalii din viata sociala care ma inconjoara zi de zi!
  As dori sa-mi exprim parerea despre cum odata cu inceputul sezonului rece atit doamnele cit si domnisoarele au trecut la cizme care de pot tine loc si de pantaloni atit de lungi sunt si atit de oribil arata dupa parerea mea privindu-le.
   Cizmele acestea imi aduc aminte de cizmele folosite de pescari pentru a nusi uda pantalonii in sezonul mai rece al anului, cred ca moda vine de acolo
    Putem observa deci o gloata de pescari prin multimea urbana, macar dear fi zapada pina la briu dar cum zapada nu este deloc pare foarte hilar .
    Mai poti intilni si specimene care poarta ciubote pescaresti asortate cu o pereche de sorti atunci iti pui intrebarea daca individei ii este cald sau frig daca este imbracata sau dezbracata, de un lucru poti fi sigur cai foarte si foarte IDIOATA

Un inceput si un sfirsit asta defineste viata unei persoane indiferent de etnie sau unele convingeri personale ale acestora.
   Toti avem anuminte momente de care ne aducem aminte uneori cu bucurie iar alte ori cu tristetea pierderii anumitor clipe, si totodata avem vise spre care tindem sa le implinim, idealuri care ne dau incredere si speranta pentru a spera in continuare.
   Atit prezentul cit si viitorul au punctul comun in prezent deoarece orice moment din trecutul nostru a fost la timpulul lui un prezent cum si viitorul va fi la fel. Toti ne dorim sa treaca timpul mai repede in unele momente mai ales unele dificile, dar trebuie sa intelegem un lucru in astfel de momente ca viata se scurge destul de rapid iar momentele dificile sunt experienta de viata care pe viitor o vom evita sa o mai facem inca odata.
    Dupa cum iti traiesti prezentul asa si vor derula lucrurile spre viitor.
Cred ca fiecare dintre noi observam ca cei din jurul nostru se afla intr-o continua alesrgare, luptind cu timpul fara a se intreba daca acesta graba este una benefica pentru ei sau cei apropiati lor.
Multi isi fac planuri care nu se implinesc sau se schimba in ultimul moment altii tind spre schimbari rapide cu omiteri ale unor etape pe care mai apoi le regreta.
   In prentul nostru cind partea materiala este una care pozitioneaza oamenii in erarhii sociale sa uitat un element destul de important si anume faptul ca intre persoane exista conceptul de prietenie si comunicare, dar unii cind numara banii le creste inima mimind emotiile!
   Timpul zboara noi ne trecem iar la batrinete ne dorim sa ne fie cit mai multe persoane alaturi de noi sa nu suferim de singurate dar cind am fost in floarea virstei iam ignorat pe toti pentru a ne face scopurile!
    Sa ne croim un prezent cit mai bine gindit si sa ne ghidam dupa proverbul ca daca semeni vint vei culege furtuna!
                                                          Enjoy! D.L.

Traim in perioada in care internetul a devenit tot mai accesibil, chiar si unele WC-uri publice pot sa ofere wi-fii, deci si din astfel de locuri ai putea trimite citeva mesaje sau sa vezi ce au mai scris prietenii!
  Principalul avantaj al internetului este accesul la o gama destul de mare de informatii fara a fi nevoie sa stai ore in sir intr-o biblioteca si sa cauti informatia de care ai nevoie.
    Odata ce ai la dispozitie informatie cit sa te tina ocupat cam tot restu vietii nu observ ca populatia sa devina mai desteapta, sasi puna mai multe intrebari la care de unii singuri sa gaseasca si raspunsul.
  Ce pot sa observ este popularitatea de care da dovada site-urile de socializare, in care unii isi pierd timpul de pomana, altii agatza fete pe aceste retele, altzii casca gura la ce au mai facut prietenii si iata asa se scurge timpul monoton si fara nici un folos.
   In general site-urile de socializare au aparut din necesitatea de comunicare a oamenilor, de a face cunostinta cu persoane care impart aceleasi idei si de a forma mici comunitati virtuale. Ce se poate observa ca comunicarea deacum dispare, ca in mediul online suntem un tip de persoana, de regula ne dam tari si mari si scoatem in fata doar avantajele la fel unui paun care isi intinde coada pentru a ascunde fata reala a lucrurilor si iata cum in realitate nici nu putem deschide gura si a riposta la lucrurile care in mediul online le criticam cu patos.
    Prezentul online ne aduce in fata o nemultumire a tinerilor in ceia ce priveste scurtarea vacantelor in Republica Moldova dar cind vezi ce exprimare de preistorici au mai nici vanta care le-au mai ramas cred ca nu ar meritao.
   Lumea online este una total diferita celei offline, comunicarea a disparut pe alocuri in mediul online in comparatie cu inceputurile dar un lucru este in crestere prostia in ascensiune in ambele medii iar cei care conduc societatea au nevoie de astfel de persoane!
   Desteptarea lume!            
                                                                      Enjoy! D.L.

  Iata ca am gasit timp sa-mi astern gindurile si despre cum a continuat aventura de angajare, o aventura care si la momentul de fata este in faza incipienta de aventura sau macar are acest iz!
   Iata cum au derulat lucrurile prin experientza proprie: dupa perioada de stagiere a urmat testul care sa confirme faptul ca cunosc mult mai multe decit atunci cind am aplicat pentru acest job, testul dat a fost alcatuit din alte 3 mini testari, deci destul de complicat mai ales ca in ziua in care era programata testarea mea aceasta nu a avut loc efectiv din cauza ca persoana ce se ocupa de resursele umane era foarte ocupata, mai ales in perioada aceasta in care are loc cresterea companiei ca dimensiune. A doua zi era efectiv testarea mea, mult suspans, nervi pe alocuri si nerabdarea de a scapa mai repede de aceasta, deoarece mie numi place asteptare si nici sa fiu asteptat din cauza aceasta sunt destul de punctual. Testarea a decurs destul de bine ce era de raspuns am raspuns cu brio deoarece si am studiat cu o seara inainte destul de mult pentru aceasta. Deci efectiv mi-am obtinut primul meu job oficial, un job destul de placut pentru mine, unul la care nu ma duc in fiecare zi din obligatie dar din placere, un aspect destul de benefic in ceia ce priveste un job. Singura dificultate la acest job este faptul ca eu cunosc doar o limba de comunicare, cea mai des comunicata aici, dar este necesar de respectat si clientul care sunt in minoritate, deci efectiv m-am pus pe studierea a celei de a doua limba de comunicare pentru ami face lucrul mai usor pentru mine.
  Ce doresc sa exprim prin aceasta povestire este faptul ca daca doresti sati cauti un loc de munca aplica pentru postul de lucru care iti face placere sa fii in fiecare zi implicat, in care te dedici absolut acestuia si care nu devine o povara de care doresti sa scapi cit mai repede, cu asa locuri de munca pur si simplu iti pierzi timpul si pe alocuri poti sa distrungi atmosfera din cadrul grupului in care lucrezi.
   Job = Placere, Implinire personala!
                                                                 Enjoy, DL!!!

  Am ajuns in situatia de a ami da cu parerea si despre astfel de persoane care au ajuns cu capul in nori si ramin fara oxigenul atit necesar creierului pentru o buna functionare.
    Fetele cu aere in loc de creier au devenit tot mai multe, nu sunt si nu vor fi o raritate o asa subclasa a homo sapiens,
     Daca abordezi o astfel de individa si ii propui o cafea apoi raspunsul este sigur ca ea nu coboara la nivelul unei cafele, ia vrea cocktail frate, numai ca realitatea estea alta ca ea nu coboara la nivelul unei cafele, ca si cafeaua are demnitatea sa.
   De confruntat cu astfel de persoane m-am confruntat nu o data ci de mai multe ori, iar la un moment dat te intrebi ce impresie au despre ele, atunci cind se privesc in oglinda si vad o persoana falsa, o pitzipoanca cu acte in regula, poti sai spui si putin si rizgiata.
    Multe situatii sunt acelea cind avem parte de pesoane care provin de la coada vacii si care are mult mai multe aere ca cele din oras, oras in care sunt mai multe tentatii decit cele care permite un sat, o explicatie ar fi aerul curat de la taza ca in cotact cu dioxidul de carbon formeaza o mutatie numita aere de pitzipoanca, si asa majoritatea cocktail-urilor sunt baute de fetiscanele de la tara ca ajunse in oras uita de unde provin.
   A te da in spectacol este destul de usor, a face fitze la fel este destul de usor dar faptul daca acest spectacol jalnic este apreciat de catre cineva.
    Acest articol este dedicat unei persoane care de curind mia reprosat la invitatia mea la o cafea cu raspunsul ce ma iei tu pe mine cu cafeau exista cocktail, da dar exista persoane care apreciaza persoana ceti tine companie nu bautura de pe masa.
     Maine revine continuarea la I love my job! ENJOY!
     

  Inceputurile au intotdeauna sfirsite singura diferenta este faptul daca sfirsitul este cel asteptat de la inceput.
   Dupa 8 luni de blogger imi voi asterne pe o fila digitala ideia de la care au inceput scrierile mele, de multe ori nocturne, cum se intimpla si la aceasta scriere.Serile sunt mai linistite ai timp de gindire si mai putini te intrerup cu problemele lor.
    Te refugiezi in propria gindire si incepi sa concepi ginduri, idei din cele mai diverse si nonconformiste cu restul gindirii din societate.
    Dar sa pornim de la inceput, iar ce tine de inceputul scrierilor mele este destul de bizar deoarece primele mele scrieri erau destul de vagi si destul de neapreciate, publicate pe o retea de socializare mai mult, NETLOG ii spunea acesteia si care iti oferea un public destul de restrins si care nu il puteai vedea daca iti citeste ceia ce scrii sau doar scrii pentru tine ca ulterior sa revii la gindurile acestea. Pe aceasta retea mai mult imi exprimam flustrarea despre ceia ce se intimpla in societate, despre problemele societatii, deci eram un nonconformist fata de cursul in care decurgea societatea, aici am acumulat in doar 15 luni peste 500 de postari destul de diverse dar si minimaliste ca exprimare, erau fraze ce imi exprima starea pe moment si care doream sa o impartasesc si altora poate cineva va fi deacord cu scrierile mele.
   Trecerea mea la platforma oferita de google a fost destul de sceptica deoarece mai erau destul de multe alte platforme la care puteam sa ader, dar cum google se complace, iar multi fac cautari pe google iar google +  are tot mai multi adepti am decis sa scriu aici.
     La inceput de blogger am decis doar sami transcriu cele mai bune scrieri de pe veche platforma pe aceasta fara nici o interventie de redactare, ca mai apoi sami dau seama ca cea ce am scris atunci nu mai este actual pentru mine deoarece am evoluat in gindire deci privesc la moment alt fel lucrurile, si totodata cred ca daca peste un an voi citi scrierile din acest moment cu unele la sigur nu voi mai fi deacord.
     Dupa doar 2 saptamini pe noua platforma am decis ca trebuie sa ader la o cumonitate cu acelasi profil iar pe plan local doar platforma blogosfera ofera o reuniune a blogurilor, eu incadrindumi blogul la categoria social, pentru ca despre societate mai mult scriu.
     Ca numar de postari am destul de putine fata de vechea platforma 46 la moment publicate si 78 care sunt programate sa apara fiind scrise, daca as publica pe toate odata un vizitator se va axa doar pe partea superioara a paginii, ginduri nefinalizate am peste 100 dar la care nustiu daca voi mai reveni pentru a le finisa caci sunt ginduri de moment, niste impulsuri care la momentul acela imi dadea idea ca voi scrie o multitudine de fraze dar pus inaintea tastaturii abea reuseam sa scriu citeva rinduri pina imi trecea impulsionarea.
     Sa spun si de ce imi scriu ideile mele in public si nu le tin pentru mine sau eventuale discutii de tip familial, deoarece doresc ca si ceilalti sa stie ce gindesc, fiind o persoana directa din fire, poate cineva impartaseste gindurile cu mine sau scrierile mele il pun pe ginduri la un moment dat.
     In scrierile de tip blog iti gasesti linistea de a contempla la proprile trairi, la tine si ceilati din preajma ta, iti faci o sinteza despre tine scriind despre cu totul alte probleme cu care te confrunti de zi cu zi si nu te-ai dori sa fie asa.
     Am ajuns la 8 luni de existenta cu acest blog, cu 80 de mii de cititori unici conform google analitics, si ma bucura faptul ca scrierile mele sunt apreciate avind 5000 de +1 pe pagina de google a blogului.
      Un blog plin de sentimente.
   

  Lumea din ziua de astazi este asemenea unei masini careia i s-a blocat acceleratia la cota cea mai inalta.
   Totul se afla intr-o schimbare continua, chiar si caracterul uman, principii care erau de neclintit in acel moment.
     Ideia mea este este despre cum am ajuns la etapa in care doar procuram niste iluzii pentru a nu ne departa de restul comunitatii, pentru a nu mai fi diferiti, ca a fi diferit deja nu mai este cool, esti privit cu suspiciune daca te impotrivesti curentului.
   Piata iluziilor este destul de diversa, iar totul este o politica de marketing bine structurata, cu studii bine realizate a modului de percepere a potentialului consumator.
   Deci vinzatorii sunt asemenea unor pescari care arunca o undita cu momeala in balta, doar ca diferenta fata de niste pescari obisnuiti este faptul ca vinzatorii mai intii au populat balta cu peste si le-au oferit si hrana necesara, tehnica care nu poate sa dea gres, o teoria gen Pavlov.
   Consumatorii sunt acei pesti care inoata in directia de varsare a fluviului nu se impotrivesc ajungind direct in locul incare isi doreau vinzatorii.
    Unul dintre principiile de baza este ca cumparatorul este regele iar vinzatorul supusul lui, eu sunt de parere ca acum aceasta este total invers. Cumparatorul nu cunoaste sigur ce doreste, ce iar satisface intradevar nevoia aparuta pe moment, inafara de necesitatile fiziologice, chiar si la procurarea unei banale sticle de apa va avea dubii care marca sa aleaga, fiecare promitind ceva diferit dar care la baza are acelasi lucru banal apa, in asa caz omul nu mai procura apa procura imaginea produsului cu care se identifica si el, la un moment dat devenind client fidel, un fel de zombare.
    De multe ori in magazine are loc remunerarea angajatilor in dependenta de vinzarile efectuate impulsionind astfel angajatii sa vinda cit mai mult, sa faca efectiv consumatorul sa procure mai mult.
    Clientul ajunge in magazin sa procure doar un produs si iese cu trei sau patru produse care completeaza produsul de baza, cheltuile programate de acasa nefiind asemanatoare cu cele dupa iesirea din magazin  si doar atunci apare intrebarea ,,dar eu chiar aveam nevoie de produsele date"?
     Pe piata apar produse inovatoare care deja incep sa scoata in fata punctele negative ale produselor care noi deja le avem procurate, care nu ne mai apar atit de atragatoare, ne par banale si dorim o schimbare a acestora cu produsele care sunt in trenda, care sunt vazute pe panouri, produse care dorim sa le afisam in sociatate dindune o alta aura, dar efectiv ne mintim pe noi insine cu o iluzie de ceva nou, de evolutie, de faptul ca ne-am putut procura un produs premium care are o multime de functii noi dar la care utilizam aceleasi functii ca la produsul vechi, deci avem doar functii vechi in ambalaj nou.
    In prezent multi au inceput sa procure iluzii in rate, rate care se ofera facil doar cu buletinul, tinerii isi scot parintii in magazine pentru a le procura cele mai noi gadgeturi pentru a fi in acelasi trend cu prietenii lor, dar totodata sunt pusi in situatia de a reduce bugetul familiei doar pentru un moft social, si cum materialul primeaza in acest moment am si ajuns in momentul unei rate majore de nesustinere a examenului de maturitate, aparind pe la tv plingind si gasind explicatii, sunind de pe ipnon-ul cea mai noua generatie parintilor sau prietenilor pentru a se plinge.
    Am ajuns in momentul in care societatea este o iluzie, cumparam iluzii, vindem iluzii doar suntem cool!!! Enjoy

,,A fi impreuna e un inceput, a ramine impreuna este un progres, a lucra impreuna este un succes"

   Cum orice inceput are un sfirsit, sau in cele mai fericite cazuri o continuare, in asa mod sau inceput si studiile mele pentru a se finisa intr-un sfirsit.
   Studiile realizate, atitea cite au fost ele, m-au facut sa gindesc altfel, sa analizez mult mai mult, sa iau in considerare orice aspect, sa imi fac alt fel de opinii
   Pe linga aceste aspecte pozitive este firesc sa existe si cele negative, iar aici doresc sa enumar coruptia care misuna la orice pas in institutia de invatamint de nivel superior, in care inainte de sesiune se scot pe taraba preturile pentru diverse note( deja depide de student ce nota doreste) fiecare profesor percepe diferite preturi, iar ca sa fie tabloul complet sunt si intermediarii, cei care au relatii suspuse cu profesorii, sau se poate spune ca fac "biznes" baietii.
   In asa mod incepe a o lua la vale societatea, din mita in mita , plingind pe la colturi ca exista coruptie care tot ei o intretin.
   Dupa primul an de studii am realizat ca multi aplica la univeristate doar pentru a avea pe hirtie un calificativ profesional, un carton care sal arate la prieteni, parinti asta pentru a demonstra tuturor ca are studii superioare "chiar cu sacrificiul de a avea abesente in registru de ordinul sutelor".
    La capitolul admitere la universitate diplomele luate la nivel national si international nu mai conteaza cu nimic, chiar daca a fost pentru prima data cind cineva din RM ia primul loc la olimpiata internationala de chimie,astfel de lucruri stagneaza optimismul tau si te face sa te intrebi daca a merit efortul tau,constati ca trebuia de mult sa migrezi din aceasta tara, sa urmezi studiile din strainate in care conditiile sunt foarte diferite. Strainatatea este singurul mijloc de a evada din societatea noastra care nu face nimic pentru a readuce studentii , nu exista nici o perspectiva in acest sens, doar un taraboi politic in care se arunca cu presupusul orice cetatean fara a cunoaste fata ascunsa a intelegerilor politice.
    Efortul depus pentru a finisa o facultate nu este destul de considerabil dar nici nu poate fi neglijat in totalmente, dar nu asta este cel mai important dar faptul daca acest efort este unul meritat, daca nu dupa 3 ani sa pleci tot peste hotare pentru a munci in constructii iar diploma ta sa se prafuiasca in nustiu ce colt, dar asta este avem o diploma care nu avem unde o folosi, care te pune in situatia de a da teste peste teste pentru a aplica la masterat peste hotare (fiind sceptici ca cunostintele tale corespund notelor asta deoarece cunosc situatia de la noi) inclusiv cel de cunoastere a englezei, dar ce sai faci suntem o tara francofona in care in scolile noastre poti auzi replica ,, da si eu sa invat franceza, eu nu am sa ma duc in Franta", si ca tot veni vorba de franceza la facultate numai ore de franceza nu au putut fi numite acestea, ducinduca cu gindul ca engleza o cunosc si as fi dorit sa studiez si franceza dar nu a fost sa fie.
     La noi doar poti observa ca colegii plecati in S.U.A. pot sa sustina examenele sa aleaga tema tezei de licenta si sa o sustina cind ei sunt plecati de 1 an sau 2, mai rar vezi asa ceva in tarile civilizate, acestia raspund temele si examenele prin transfer bancar.
     Trei ani in care nu am oferit bani pentru a mi- se pune o nota chiar daca am fost aprope sa fac acest pas dar din fericire nu lam facut, a ajuns si asta un motiv de mindrie stiind ca notele sunt ale mele, bine meritate si chiar cunosc de notele alea.
     Trei ani in care intilnesti persoane care se lingusec pentru o nota de parca nota ar conta mai mult decit conostintele, dar ce sai faci mai sunt din astea, asta te face sa te astepti la orice si asta este foarte bine vei sti ca in viata vei intilni foarte multi din astea, din astea cu principii dezvoltate, chiar prea dezvoltate incit nu le poti contrazice prostia.
      Trei ani in care de la jumatea lor imi doresc sa plec din tara.
      Trei ani cu bune si cu rele, dar mai multe cu rele. Trei ani care au inceput cu o tragedie si finisata cu o tragedie.
       Trei ani a carei diploma am promis sa o dedic unei persoane dragi care nu este printre noi......
   
   
   
   
   

 Religia, dumnezeu si alte treburi spirituale sunt importante pentru ca intr-o oarecare masura ne influenteaza viata de zi cu zi.
 Nu eram in stare sa neg existenta lui. De mic am fost crescut sa cred ca exista, am invatat rugaciuni, am fost crescut cu ideea ca dumnezeu ma priveste si stie tot ce fac. 
 Inainte sa continui trebuie precizat ca atunci cand spun biserica ma refer la biserica, biblie, religie si dumnezeul care se gaseste in cele trei. Toate inglobate sub titlul de biserica!
 Oricat m-as chinui nu pot sa cred in biserica. Nu este ca nu vreau sa cred in ceva, sunt convins de faptul ca cei care au biserica in suflet sunt fericiti, se considera superiori mie, si celor care nu cred. Ei stiu ceva ce eu nu stiu, si pentru asta se simt minunat. 
 Oricat de ignorant as fi, oricat de naiv, eu nu pot sa cred in biserica.
 Nu am de ce sa cred, nimeni si nimic nu imi spune ca biserica prezinta ceva real. Nu am nimic tangibil sau logic care sa imi ofere capacitatea de a crede. Si sa cred doar pentru ca multa lume crede, este o absurditate. Inteleg ca tocmai pe ideea asta se bazeaza crezul, pe credinta fara dovezi, fara ceva logic. Trebuie sa cred pentru ca altfel ajung in iad. Dar cum sa cred ceva de frica iadului, cand eu nu cred in iad? Iadul este la fel de irational ca si biserica. Si imi vin multe exemple prin care pot sa explic asta, doar ca prin simpla incercare de a explica inexistata iadului, ii dau mai multa importanta decat merita.
Biserica in schimb merita aceasta importanta si in cazul ei am sa dau exemple. Un bun inceput ar fi intrebarea care contesta puterea lui dumnezeu. Si anume: daca dumnezeu este a tot puternic, poate el sa faca o piatra atat de grea incat sa nu o poata ridica?
Simplul fapt ca mintea umana a putut debita asa ceva, imi dovedeste ca nu exista dumnezeu. Iar ca dumnezeu are cai misterioase prin care lucreaza, si pe care eu nu le inteleg, imi spune iarasi ca nici nu trebuie sa imi bat capul cu existenta lui. Pentru ca oricum nu am sa pot sa inteleg ce vrea el, de fapt. Si existenta lui este imposibil de conceput pentru mine, iar sa ma rezul doar la a crede fara a intelege, este imposibil in cazul asta. 
Existenta lui dumnezeu nu a fost dovedita. Nu pot sa argumetez nici inexistenta lui dumnezeu, dar spre relaxarea mea intelectuala, ma rezum la ideea ce nu trebuie sa dovedesc ca ceva nu exista, pentru ca aceasta sa nu existe.
Multi cred in dumnezeu, doar ca asta nu este suficient ca el sa existe. Probabil ca pentru ei este foarte real, si nu exista nici un dubiu in privinta existentei lui. Dar asta este doar o forma sociala de schizofrenie sau naivitate.
Credinta este rezultatul functiunari defectuase a unor insticte, care pe parcursul evolutiei noastre s-au dovedit a fi utile pentru continuitatea speciei, si a individului.
Sunt ateu pentru ca nimeni nu poate sa imi dovedeasca ca dumnezeu exista.

  De multe ori m-am întrebat de ce în societatea moldoveneasca nu se discută serios despre problema alcoolului? 
   Avem dezbateri pe toate temele, de la politică, la sport şi educaţie, dar, se  tace, despre cel mai puternic flagel care distruge familii, relaţii, părinţi, copii, nu vorbeşte nimeni.
   Trebuie să recunoaştem că în Republica Moldova se bea foarte mult, se bea mult  în comparaţie cu celelate ţări, argumentul fiind pozitia ocupata in topul realizat de Washington Post. Republica Moldova ocupind locul fruntas, ,,multumirile mele tuturor care ne-au adus la situatia data,,
   Şi cu toate aceste date îngrijorătoare, nimeni nu vorbeşte serios despre problemele cu alcoolul ale moldovenilor.
   Autorităţile se fac că plouă cu toate că e afectată stabilitatea socială a tării. Viaţa într-o familie cu un alcoolic e dramatică. Violenţa şi sărăcia sunt cele două constante. Mulţi se plâng că nu le ajung banii, dar nu se spune câte slujbe se pierd în fiecare an din cauza alcoolului, câte familii se destramă, câte femei suportă violenţe de nedescris şi câţi copii rămân pe drumuri.
Efectele consumului de alcool pot fi ameliorate prin reguli stricte, centre de dezintoxicare, protejarea minorilor, pedepse mari pentru evazionişti şi contrabandişti. Întotdeauna există soluţii, dar am senzaţia că în Republica Moldova nu conştientizează nimeni încă de dezastrele provocate de dependenţa de băutură. 
    

  Ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului
  Pentru cei cu simtul umorului dezvoltat şi cu un gust deosebit pentru farse, ziua de 1 aprilie este un prilej foarte bun de distracţie.
   Pentru cei cu mulţi "duşmani" sau prieteni glumeţi, s-ar putea sa fie mai degraba o zi în care sa nu îşi dorească să iasă din casă.
   Umorul, ca orice instrument social, funcţionează pentru că respectă reguli nescrise ale comportamentului uman şi are roluri bine definite: să creeze sau să întărească legături de prietenie, să detensioneze situaţii sau să facă acceptabile subiecte sensibile, care n-ar putea fi abordate altfel
  Farsele întăresc legăturile dintre „victime” şi „complotişti”, pentru că prin intermediul lor se creează o „mitologie de grup”.
  O altă funcţie a glumelor făcute între prieteni, colegi, dar şi cu persoane necunoscute este aceea de a schimba atmosfera, de a detensiona o situaţie sau, dimpotrivă, de a anima o discuţie.

  Mecanismele umorului sunt aceleaşi, indiferent de forma pe care o iau – diferenţa dintre aşteptări şi acţiuni„Spre exemplu, se creează o situaţie neobişnuită (şi nouă) pentru o persoană altfel respectabilă. Persoana respectivă, pusă în această situaţie, acţionează de multe ori în feluri considerate comice de observatori sau de «complotişti».”
   Dar asta nu înseamnă că toate farsele sunt universal valabile, unanim acceptate ca amuzante. Dimpotrivă, umorul este destul de sensibil la diferenţele culturale şi sociale. „Fiecare cultură are propriile reguli şi norme legate de ce este acceptabil şi ce nu, chiar pentru farse, iar situaţiile create sunt dependente de codurile de interpretare specifice fiecărei societăţi în parte. O farsă făcută în Republica Moldova poate să nu fie gustată şi, uneori, nici acceptată în altă ţară.”

   Intr-o societate in care valorile sunt intr-o continua schimbare, in care daca iti pierzi locul de munca nu poti fi sigur ca vei gasi altul, in care nesiguranta este la ordinea zilei, iar accidentele de tot felul se intampla zilnic, ma intreba daca oare in aceasta societate merita sa traim si sa speram la mai mult.
  Sunt oameni care nu vor fi niciodata satisfacuti pe deplin, eternii nemultumiti, pentru ei nimic nu este suficient de bun.
Dar pentru noi ceilalti, asa cum este ea, aceasta societate, este destul de buna, daca suntem suficienti de rationali.

   Pentru ca primavara are parfum de femeie…

  Martie este luna FEMEII. Luna in care avem de oferit celor pe care le indragim: fericire, bucurie, zambete, flori, martisoare si alte diverse atentii.
   In trecut, ziua de 8 martie era cunoscuta ca fiind ziua mamei. 
   Mama este cea mai pretioasa fiinta de pe Pamant. Ea este cea care ne-a dat viata, cea care ne-a urmat primii pasi, iar primul cuvant pe care il rostim este „mama”. 
   In prezent, in fiecare an, de 8 martie, mame si femei din intreaga lume sunt celebrate si intreaga atentie este indreptata exclusiv catre ele.
  Desi consider ca nu ar trebui sa existe o singura zi speciala in care noi sa le aratam sotiei, mamei, fiicelor, surorilor, sau colegelor aprecierea si dragostea noastra. Ele trebuie sa afle, zi de zi, cat de mult le pretuim.
  Fiecare zi a existentei lor ar trebui sa fie serbata ca si cum ar fi 8 martie.
  Femeile sunt asemeni florilor. 
  Ele au nevoie de grija tot timpul. Trebuie sa le oferim intreaga noastra dragoste si atentie. 
  Ele sunt mamele, bunicile, sotiile, surorile sau prietenele noastre. 
  Ele trebuie sa fie constiente de intreaga noastra pretuire, sa fie convinsa ca ele sunt cele mai importante pentru noi si in celelalte zile din an! In fond, ce am mai fi noi fara ELE?
  In final, nu imi mai ramane decat sa va urez, tuturor femeilor, un sincer LA MULTI ANI, multa fericire    si sanatate, si un 8 martie plin de caldura, cat mai frumos si plin de realizari. 

  E asa usor sa ii faci pe cei din jur sa zambeasca; singura conditie este sa vrei!

 Recunosc, am inspiratia dintr-un filmulet de pe youtube pe care mi l-a trimis un prieten cu vreo cateva saptamani in urma. 
  Dupa cum spuneam intr-un articolul anterior, nimic nu e intamplator dar important este sa si vezi ce se intampla in jurul tau caci altfel trece pe langa tine.  

  E foarte simplu sa ii faci pe cei din jur sa se simta bine sau sa zambeasca; un simplu gest, o privire, o vorba, un zambet! 
  Poate doar o schimbare de atitudine in pozitiv, atunci cand cel de langa tine s-ar astepta de fapt la o izbucnire de nervi! Sau altfel spus, sa zici “Da” cand cei din jur s-ar astepta sa zici “Nu”!

Cautand zambetul celuilalt, veti gasi si zambetul vostru!

Se zice ca “daca viata iti da lamai, fa din ele limonada”! Eu zic, zambiti  orice s-ar intampla, caci atunci, energia pozitiva ce se creeaza, ajuta la trecerea oricarui hop din viata! Sa rezonam de zambete si energie pozitiva si asa ii molipsim si pe cei din jur! E greu uneori, dar e frumos si merita efortul! 

 Ai facut pe cineva sa zambeasca azi?

  Sa nu fim ipocriti, o mare parte din viata noastra e minciuna! Ca sunt doar mici exagerari sau scuze, incercarea de a scapa de ceva, de a ne fofila, denaturarea adevarului, sau pur si simplu aruncate la intamplare, intr-un final tot minciuni se cheama. 

Mintim pentru bani, mintim pentru fericire, pentru libertate, pentru dragoste, pentru apararea orgoliului, din aroganta, pentru a lenevi, mintim pentru a ne lauda sau pentru a denigra pe altii, mintim pentru a nu fi dojeniti, de rusine, de frica, sa ajutam pe cineva, din placere, sa testam, mintim pentru a insela, mintim pentru a nu rani; unii mint chiar pentru raul altuia; mintim pentru ca asa am fost invatati sau pur si simplu pentru ca ne-a intrat in reflex! Ne-am facut un mod de viata din asta! 

  Mintim pentru ca avem impresia ca protejam, dar nu e asa, mai degraba realitatea si adevarul sunt benefice! 

  Mintim pentru ca vedem realitatea, dar stim ca ceilalti nu o vad, nu o accepta si prefera sa fie mintiti!

  Mintim cu zambetul pe buze si de multe ori ajungem sa ne credem si noi minciunile. Ajungem sa nu mai stim cine suntem; ne cladim personalitatea pe ceva ce nu e real, ne ceem o identitate falsa.

  Mintim cu usurinta, iar daca suntem sinceri, suntem luati usor peste picior; sinceritatea e catalogata de multe ori ca fiind o slabiciune si nu e apreciata! Adevarul doare, de aceea preferam minciuna, desi, adevarul are o energie pozitiva ce atrage binele!            

  E inevitabila minciuna; poate fi si benefica; dar de multe ori strica ceva! Cred ca cel mai urat e cand persoana la care tii foarte mult si cu care incerci sa fii sincer si esti sincer, se uita in ochii tai si te minte; tu iti dai seama dar nu zici nimic, poate si de jena sau poate pentru ca tii prea mult!! 

Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, le vedem asa cum suntem noi!

  Sa fie fericiti isi doresc toti oamenii, dar cand vine vorba sa vada limpede ce anume i-ar face fericiti, ce anume face viata fericita, privirea li se incetoseaza. 
 De ce nu exista doar doua variante, bine delimitate intre ele, una buna si una rea? 
  Sa o poti alege in mod deliberat pe cea pe care o vrei. Ca la pian: ai apasat o clapa, te astepti sa iti raspunda sunetul pe care teoretic il stii deja. 
  De ce nu exista doar teoretic, de ce tot ceea ce e practic ne da peste cap?  
  De ce exista riscul in decizii , de ce exista nehotararea si indoiala si mai ales, de ce exista frica de necunoscut? 

  Intr-atat este de dificila dobandirea unei vieti fericite, incat, cu cat este mai nerabdator cel care se avanta spre ea, cu atat mai tare si-o indeparteaza. Ar fi o solutie sa nu mai gandim? 
  Sa ne lasam purtati de sirul evenimentelor si sa ne aruncam in marea tuturor experientelor si a incercarilor vietii? Poate! 

  Sunt oameni a caror viata se realizeaza si decurge in forme de o puritate si de o limpezime maxima, greu de imaginat pentru acela ce traieste prins in contradictii dureroase si in avanturi haotice. Dar oare asta inseamna a trai? A fi intr-o stare de multumire si incantare permanenta, unde aspectele lumii sunt pline de farmec si de lumina? 
  A trai nu inseamna a fi prins in lupte interioare?A trai nu inseamna a te consuma intr-un dramatism intim, a-ti trai destinul sub semnul iremediabilului, a vietui in regiuni in care limpezirea si puritatea nu-si au rostul, sunt chiar iluzorii?
   Fericirea mea e: a fi chinuit de o infinitate interna si de o tensiune dusa la extreme, de a trai cu o asemenea intensitate incat sa simt cum viata ma uimeste in fiecare minut, sa simt cum totul se comprima. Sa cred ca nu exista bine si rau , ci doar suflet bun si suflet rau, sa imi aduca multumire virtutea, iar intamplarile, evenimentele obisnuite nici sa ma ridice nici sa ma coboare. Dar... de fapt viata te pacaleste cu mici momente in care chiar crezi ca esti fericit si mai si speri ca poti prelungi fericirea.

  Ce ne impiedica  sa spunem ca fericirea unui om este a fi un suflet corect, aflat dincolo de teama si dorinta, ce se fereste de dezonorare, neluandu-si si neadaugandu-si nimic vietii. Un om ce nu isi doreste bucurii mai mari decat cele domestice. 
  Oare poate exista fericirea astfel? Oare asta inseamna fericirea? Lipsa sentimentelor duse la extrem, a senzatiilor la varianta lor superlativa, lipsa incalcarii obisnuitului....? Sa traiesti fara toate astea? De ce...?