Păreri despre cei ce ne inconjoară

Crezi că ai timp? Un sărut se oferă azi. La fel și-o îmbrățișare. Căci mâine s-ar putea să nu mai vina. Privirile nu se amână. Crezi că ai timp suficient? Sa picuri stropi de bucurie în inima celor dragi? Sa numeri zilele și sa împărți iubirea? Iubirea nu se împarte la zile. Și nici la clipe ce nu au venit. Iubirea e un fluviu care curge. Din asfințitul înmuiat în trupuri vii și până-n răsărit.

Crezi ca e timp sa spui un te iubesc doar pentru ca cel de lângă tine nu a plecat? Nimeni nu poate fi o promisiune pentru tine. Spune-l acum. Prezentul nu se poate regreta. Crezi ca e timp sa te întorci iar în trecut? Sa chemi aceleași lacrimi sa iti ude obrajii încinși? Trecutul nu mai are timp. Căci el s-a stins demult. Purtând în amintiri imagini vii. Nu este timp pentru viitor. Prezentul strigă prin toți porii ființei. Nu mai e timp pentru cuvinte acolo unde faptele se pierd intre silabe. Nu este timp sa crezi ca Viata te așteaptă. Te-a așteptat destul sa te trezești.

Astăzi e timp pentru orice. Și pentru un sărut pe care l-ai promis și nu a mai atins buze celebre. Si pentru o tinere de mână ce poate mâine se va rătăci în gânduri reci. Și pentru un Te iubesc șoptit din inimă. E singurul ce va rămâne în ecou. Astăzi e timp pentru priviri. Dar nu în jos, ci-n ochii celuilalt. Acolo unde doi se contopesc nu mai exista nici trecut și nici viitor. Atunci cand doua trupuri se unesc. Astăzi e timp pentru iubire.  Nu ieri, nu mâine sau în alta zi.

Nu iubi mâine ce poți iubi azi. Iubește azi cum nu ai mai iubit… o viață. 

Intr-o alta viața poate oamenii s-ar fi iubit mai mult. Ar fi luptat. Nu ar fi îndurat. S-ar fi ținut de mâna si nu si-ar mai fi dat drumul. Intr-o alta viața, poate nu am fi fost martori la nenorociri. Drame ale sufletului si răni ce nu pot fi vindecate. Poate am fi fost mai buni, unii cu ceilalți.

Mai aproape de inimi si mai departe de obiecte ce ne fura ochii. Căci pe patul de spital sau in fotoliul de acasă si in fata morții, nu iei nimic cu tine sub pământ. Doar momentele pe care le-ai împarțit cu oameni dragi. Doar amintiri ce-acum le porți in suflet. Doar zâmbetele pe care le-ai adus altora pe buzele crăpate de gerul minții.

Intr-o alta viața, poate nu ne-am judeca atât de mult. Am alege sa fim Fericiți in loc s-avem, mereu, dreptate. Am spune mulțumesc din inima, ne-am îmbrățișa mai mult si am adormi cu frunțile lipite. Nu spate in spate.

Intr-o alta viața ne-am întâlni mai des cu ceilalți. In loc sa-i evitam. Ne-am așeza la aceeași masa si ne-am turna povesti in paharele ce se ciocnesc ușor. Am poposi cu sufletul in taverna timpului si ne-am împrieteni la catarama cu prezentul. Chiar daca ne-am întoarce in timp, visând cu ochii larg deschiși.

Intr-o alta viața poate ca n-am îmbătrâni atât de repede. Nu ne-am uita atât de lung in oglinda. Poate c-am învața iubirea. Am învața s-o respiram si s-o trăim. Caci prea mult amar de vreme am scris-o si-am rostit-o. Mai puțin am simțit-o.

Intr-o alta viața ne-am aduce aminte ce viața frumoasa avem acum si cât de norocoși sunt unii dintre noi. Nu toti au privilegiul asta. Si totuși, ii vezi zâmbind si bucurându-se.

Intr-o alta viața ne-am dori sa o trăim pe cea de-acum. Căci nu contează câte vieți vom mai avea. Daca pe asta n-o trăim asa cum se cuvine, nu merităm decât regrete si suspine.