Păreri despre cei ce ne inconjoară

Cunosti un om. Iti place. Stai mai mult in preajma lui si incepi sa il descoperi. Pe zi ce trece mai mult. Si mai mult. Si gasesti in el lucruri frumoase si sapi in continuare si gasesti alte lucruri frumoase. Si te bucuri. Exista oamenii frumosi.

Oamenii aia de au sculptat pe chipul lor zambetul ala frumos, curat. Oamenii aia care rad cu pofta, oamenii aia in care vezi tot felul de lucruri atat de firesti si atat de frumoase. Oamenii aia care te socheaza prin normalitatea aia simpla si frumoasa pe care o au. Oamenii aia care fac totul cu drag, pun suflet in tot ceea ce fac.

Oamenii aia care nu te incarca fortat cu problemele lor. Oamenii aia optimisti, oamenii aia care se bucura de o raza de soare care le atinge termopanul de la bucatarie, oamenii aia langa care te simti mereu incojurat de caldura.

Oamenii aia care nu arunca cu cuvinte mari ci simt si transmit prin caldura lor cele mai frumoase cuvinte neauzite inca. exista o frumusete si o puritate pe care o gasesti numai la ei.  Numai la ei gasesti acea simplitate a gesturilor, a cuvintelor, a trairilor. chestia aia sincera, curata si calda. Oamenii astia exista. Oamenii care sa nu intrebe mereu “de ce nu e asa?”, “de ce e asa”, oamenii care nu au mereu ceva de intrebat, oamenii care nu simt mereu nevoia sa spuna ceva. Va doresc tuturor sa gasit oameni de genul asta

cand ai un moment de liniste poti sa inchizi ochii si sa te gandesti la ce ai facut pana acum. momentul asta magic cand esti doar tu cu tine. momentul ala unic pe care e bine sa il ai din cand in cand.

momentul ala cand realizezi ca viata ta este un carusel care te invarte. cateodata fix asa cum vrei. cu momente in care merge mai incet, momente in care pur si simplu simti ca iti vei lua zborul. traieste frumos, incearca sa nu ii faci ce pe din jurul tau sa sufere si fa exact ceea ce simti fix – cand simti. sa nu te feresti sa spui “te iubesc”, sa spui cand este cazul “imi pare rau”, sa mangai, sa te ridici cand ai cazut, sa spui: “multumesc”, sa spui “te rog”, sa strigi cand te doare si sa zambesti in fiecare dimineata cand te dai jos din pat. nu uita ca totul se intampla repede, ca doar azi te poti bucura de unele lucruri.

nu uita sa fii uman, nu uita sa crezi, nu uita sa ierti, nu uita sa visezi, sa speri, sa simti si mai ales sa nu minti. evita cat pot de mult sa faci lucruri rele si aminteste-ti mereu ca sunt oameni carora le poti face bucurii. nu te lasa cocosat de grijile si supararile de zi cu zi, incearca sa faci fapte bune si incearca sa nu te dezumanizezi. si mai ales deschide ochii. poate cel care este acum langa tine este omul care merita totul. nu uita sa fii mai tolerant, nu uita sa iubesti, nu uita sa spui ce simti

Cum uitam de noi cand suntem singuri si ne aducem aminte cine suntem cand prietenii sunt langa noi. Cum uitam sa iubim si cand ne indragostim descoperim ca iar traim, ca prin vene ne trece sange.

Ne hranim cu amintiri, ne indragostim, ne rupem, ne zbatem, uitam, ne aducem aminte, fugim, revenim, plecam, ne intoarcem. Fugim si ne oprim. Deschidem ochii si ii inchidem cand ne sarutam. Visam, ne facem sperante, credem in lucruri si primim palme. Ne revenim si o luam de la capat. Azi suntem in punctual X, acum un an eram cu cineva, credeam ca ea este dar timpul a contrazis acest lucru.

O luam de la capat. Linia de start este mereu aici. Este langa noi. Ne asezam si pornim. Credem cu tarie ca am gasit drumul, ca am gasit calea, ca stim ce e bine sa facem. Vedem finalul. Apoi apare o strada la dreapta, alta la stanga…ne ratacim pe una dintre ele. Revenim, reconfiguram traseul. Avem momente in care ne roadem unghiile, nu stim ce e cu noi, nu stim unde ne indreptam. Suntem ca o masinunta teleghidata. Simtim uneori ca telecomanda nu este la noi. Si mergem, mergem inainte. Intalnim oameni noi, unora le dam credit si bine facem, altii ne dezamagesc. Nu e capat de drum. Nu ne poate sta in cale un simplu obstacol. Mereu credem ca putem trece peste. Si asa si este.

Timpul rezolva lucrurile, timpul vindeca ranile. Oamenii din jur ne ajuta sa ne schimbam prioritatile, ne ajuta sa ne regasim, sa nu uitam de noi, de inima noastra, de sufletul nostru. Suntem cobai pentru propria noastra viata. Incercam, facem experimente pe noi. Unele reusesc, altele nu. Mereu avem puterea de a incepe un drum nou, de a alege o cale dreapta. Avem amintirile frumoase inmagazinate in sertarele creiereului nostru, avem dorinta de partea noastra, avem speranta la noi in buzunarul de la piept.

Avem tot ce ne trebuie sa revenim atunci cand credeam ca o bariera s-a pus in calea noastra. Avem telecomada de la viata noastra mereu in mana. Important este sa apasam pe butoanele pe care trebuie. Da volumul mai tare cand vrei sa iti auzi iubita in ureche cand iti insira lucruri frumoase, schimba programul cand ceva nu iti convine, schimba oamenii de langa tine cand nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ei.

Schimba, fa alegeri, apasa butoanele, totul este in mana ta. Nu derula mereu inapoi. Nu incerca sa iti faci balonul tau de sapun plin cu trecut dar fara sa acorzi o sansa oamenilor care fac parte din prezentul tau si poate din viiotul tau. Schimba ce simti ca trebuie sa schimbi si regleaza ce trebuie sa reglezi. De tine depinde cam totul. Si ce nu depinde de tine nu incerca sa schimbi. Nu o sa reusesti

Suntem la un maraton etern, alergam spre ziua de maine si vrem sa scapam cat mai repede de ziua de azi, fugim de ziua de luni si abia asteptam sa vina vinerea, sambata nu stim ce sa mai facem si duminica – pe seara – suntem ingandurati si amarati pentru ca a trecut weekendul, ne pierdem viata incercand sa o traim asa cum trebuie insa nu facem decat sa supravietuim.

Ni se usureaza cat mai mult viata – avem cate un gadget care face ceva – avem alternative, avem aplicatii pe telefon care ne fac viata mai simpla… insa reusim sa facem ceva foarte complicat: uitam sa ne oprim si sa ne amintim un pic despre care e treaba cu noi pe lumea asta. Avem smartwatch care ne arata timpul, avem telefonul care ne spune exact cat e ora, avem laptopul care ne arata in dreapta ecranului cat e ceasul… si cu toate astea avem o mare problema – uitam sa ne facem timp pentru lucrurile care chiar conteaza. Cand te-ai oprit din ceea ce faci si ai decis sa pleci impreuna cu persoana iubita intr-o vacanta, cand ai decis de pe o zi pe alta sa va luati bilete la un concert la capatul lumii? Asa,  pur si simplu. Cand te-ai oprit din tot ceea ce faci la birou si ai pus mana pe telefon…ai format numarul mamei/tatalui si le-ai spus pur si simplu ca ii iubesti? Atat si nimic mai mult. Cand ai facut o chestie care sa iti umple sufletul si inima. Cand ai facut ceva frumos care merita povestit cand te vezi cu cineva pe strada si te intreaba asta “Ce ai mai facut?” De cate ori cand auzim intrebarea asta raspundem ca un robot: “Mai nimic. Treaba multa, oboseala, acasa si tot asa.”

Nu mai amana lucrurile, nu mai lasa pe maine ce poti cu adevarat sa faci azi, nu uita ca fiecare clipa pe lumea asta trebuie traita si trebuie profitat de ea la maximum.

Tu ce ai vrea sa faci, dar ai amanat pana acum?

Sensibili sau mai putin, cu picioarele pe pamant sau cu capul in nori, tineri sau batrani, indiferent de rasa, de origini…daca am trait in familii fericite sau daca am avut drame in copilarie, daca avem inca parinti pe pamant si nu in gand, daca avem prieteni sau daca suntem singuri.

Indiferent de lucrurile care ne plac, indiferent de lucrurile care ne irita, ne supara, indiferent daca avem 2 clase sau am terminat mai multe facultati, indiferent daca mergem cu metroul sau avem mai multe masini in garaj, indiferent daca stam intr-o garsoniera sau avem casa pe 3 nivele. Chiar daca o spunem verde in fata tuturor oamenilor din jurul nostru sau o tinem doar pentru noi. Toti ne dorim fix aceleasi lucruri. Ordinea este aleatorie…insa esenta este una singura “Stam doar in case diferite…avem prieteni diferiti…mancam diferit…vorbim diferit. Ne dorim insa aceeasi iubire…aceeasi liniste…aceeasi imbratisare…acelasi strans de mana.”