Într-o zi îți vei aduna gândurile, vei potrivi bucată cu bucată piesele vieții tale și vei găsi în inima ta oameni care îți sunt dragi, dar pe care nu îi ai alături. Te vei întreba de ce, dar cu siguranță nu vei găsi imediat un răspuns. Abia după ani de zile și după zeci de lecții de viață vei ști: unii oameni sunt ca să-ți rămână în inimă, fie și ca o mică amintire sau printr-un gest ce l-au făcut, dar nu sunt predestinați să rămână și în viața ta. Abia atunci vei putea trăi cu adevărat.

  Te întrebi de ce omul pe care îl iubești atât de mult nu poate fi alături. Trecând timpul, înțelegi că nu a fost atât de puternică acea iubire. Cunoști alt om, îi apreciezi lumea și caracterul, te îndrăgostești, se îndrăgostește, vă faceți planuri și-ți dai seama că asta e dragostea pe care o căutai. Cât despre amintirile din trecut: pe unele le vei lăsa în urmă fără ca să-ți dai seama, pe altele le vei păstra în inimă și te vei bucura că au fost iar pe altele le vei petrece cu gândul într-o zi frumoasă de vară. Și vei ști că nimic nu e mai fericit decât ce ai acum.

   E imposibil să uiți tot. E imposibil să lași oamenii care odată au contat în afara inimii tale. Dar asta și înseamnă că ai trăit, că ai iubit sau că ai experimentat. Tot ce contează e să nu te lași blocat în acel trecut și să știi că o emoție fugară nu se compară cu o fericire constantă. Trăiește amintiri, dar cel mai mult trăiește prezentul, pentru că el va crea cea mai adevărată și frumoasă amintire.