Nu eram in stare sa neg existenta lui. De mic am fost crescut sa cred ca exista, am invatat rugaciuni, am fost crescut cu ideea ca dumnezeu ma priveste si stie tot ce fac.
Inainte sa continui trebuie precizat ca atunci cand spun biserica ma refer la biserica, biblie, religie si dumnezeul care se gaseste in cele trei. Toate inglobate sub titlul de biserica!
Oricat m-as chinui nu pot sa cred in biserica. Nu este ca nu vreau sa cred in ceva, sunt convins de faptul ca cei care au biserica in suflet sunt fericiti, se considera superiori mie, si celor care nu cred. Ei stiu ceva ce eu nu stiu, si pentru asta se simt minunat.
Oricat de ignorant as fi, oricat de naiv, eu nu pot sa cred in biserica.
Nu am de ce sa cred, nimeni si nimic nu imi spune ca biserica prezinta ceva real. Nu am nimic tangibil sau logic care sa imi ofere capacitatea de a crede. Si sa cred doar pentru ca multa lume crede, este o absurditate. Inteleg ca tocmai pe ideea asta se bazeaza crezul, pe credinta fara dovezi, fara ceva logic. Trebuie sa cred pentru ca altfel ajung in iad. Dar cum sa cred ceva de frica iadului, cand eu nu cred in iad? Iadul este la fel de irational ca si biserica. Si imi vin multe exemple prin care pot sa explic asta, doar ca prin simpla incercare de a explica inexistata iadului, ii dau mai multa importanta decat merita.
Biserica in schimb merita aceasta importanta si in cazul ei am sa dau exemple. Un bun inceput ar fi intrebarea care contesta puterea lui dumnezeu. Si anume: daca dumnezeu este a tot puternic, poate el sa faca o piatra atat de grea incat sa nu o poata ridica?
Simplul fapt ca mintea umana a putut debita asa ceva, imi dovedeste ca nu exista dumnezeu. Iar ca dumnezeu are cai misterioase prin care lucreaza, si pe care eu nu le inteleg, imi spune iarasi ca nici nu trebuie sa imi bat capul cu existenta lui. Pentru ca oricum nu am sa pot sa inteleg ce vrea el, de fapt. Si existenta lui este imposibil de conceput pentru mine, iar sa ma rezul doar la a crede fara a intelege, este imposibil in cazul asta.
Existenta lui dumnezeu nu a fost dovedita. Nu pot sa argumetez nici inexistenta lui dumnezeu, dar spre relaxarea mea intelectuala, ma rezum la ideea ce nu trebuie sa dovedesc ca ceva nu exista, pentru ca aceasta sa nu existe.
Multi cred in dumnezeu, doar ca asta nu este suficient ca el sa existe. Probabil ca pentru ei este foarte real, si nu exista nici un dubiu in privinta existentei lui. Dar asta este doar o forma sociala de schizofrenie sau naivitate.
Credinta este rezultatul functiunari defectuase a unor insticte, care pe parcursul evolutiei noastre s-au dovedit a fi utile pentru continuitatea speciei, si a individului.
Sunt ateu pentru ca nimeni nu poate sa imi dovedeasca ca dumnezeu exista.
.jpg)
.jpg)
