Un simplu om cu simple gânduri. 

 Sunt un trecător prin viaţă, la fel ca oricine altcineva. Şi zilnic mă „minunez” de mizeria umană şi nu numai. Societatea în care trăim, şi aici fac referire strict la societatea din Republica Moldova, este plină de viduri,      probleme, mizerii, ilegalităţi, ideologii greşite, rasism., multă nebagare de seamă. si pupincurism.

 Puteţi spune că sistemul e prost conceput. Asta e replica standard a majorităţii, pe post de răspuns la întrebarea „de ce nu funcţionează societatea moldovenească?”. Replică greşită, din punctul meu de vedere. 

Pentru că societatea moldovenească nu funcţionează din cauza …

… omului. Da, din cauza omului. Nu societatea e coruptă şi plină de nepotism, ci omul. Omul este corupt şi practică nepotismul, sau, după caz, beneficiază de avantajele nepotismului. Omul e cel care comite ilegalităţi şi e rasist, nu societatea. Societatea e doar o noţiune definită (oarecum apoteotic şi cu valoare de oximoron) prin asocierea de oameni care trăiesc într-o regiune definită, asociere creată, la începuturi, prin prisma relaţiilor economice şi de producţie respectiv consum, ulterior, dezvoltată şi prin prisma relaţiilor interumane de alt ordin decât cel economic.

De bază, ce probleme are societatea moldovenească?

Lipsa curajului de a face ceva într-o direcţie anume, în primul rând. Şi aici sunt multe considerente. Înjurăm politicienii pentru ceea ce ne fac zilnic dar la vot se merge în procente care abia-abia validează scrutinul. Nu ne convine atunci când ni se bagă pumnul pe gură la serviciu, dar plecăm capul în faţa proverbialei săbii. Ne revoltăm când se distrug parcuri pentru a construi mall-uri, dar nu protestăm în stradă ci tacit, şi în discuţii amicale. ș.a.m.d. …

Democraţie prost înţeleasă. Ştiu că la noi este un sistem democratic, dar democraţia nu înseamnă că poţi face chiar tot ce vrei, omule! Există limite şi legi care limitează sensul expresiei „fac ce vreau”. Faci ce vrei, dar în limitele în care nu deranjezi şi nu depăşeşti limitele moralului şi normalului. Dacă am face toţi ceea ce vrem, ar fi o societate a anarhiei, a depravărilor şi haotică. Printre altele …

Limitarea în gândire. Da, pentru că ne limităm la a gândi strict pentru noi şi nu şi pentru cei din jur. Nu ne pasă că gălăgia pe care o facem prin ascultatul muzicii, poluării fonice îl deranjează pe puştiul de la etajul II, care poate vrea să doarmă înainte de a-şi face temele, noi vrem să ne „relaxăm”. Ne limităm pur şi simplu la secul „mi se rupe mie de ce se întâmplă în jur” …

Lipsa compasiunii sau compasiunea prost direcţionată. Trecem pe lângă un copil sau un bătrân care cer bani pentru o pâine, fără să le dăm măcar un leu, dar cumpărăm salam şi muşchi pentru pisicii şi câinii din faţa blocului. Nu, nu sunt împotriva animalelor, dimpotrivă; sunt pur şi simplu contrariat de lipsa compasiunii faţă de semenii năpăstuiţi şi compasiunii exagerate faţă de animalele scăpate de sub control. Nu donăm nimănui hainele sau obiectele pe care nu le mai îmbrăcăm respectiv utilizăm, demodate sau pentru că nu ne mai sunt pe gust, dar ştim să înjurăm autorităţile pentru că centrele de plasament/adăposturile de zi sau noapte/orfelinatele nu au dotări …

Închei aici insa sunt mult mai multe de spus. Şi multe de făcut, între noi fie vorba …