Păreri despre cei ce ne inconjoară

Pentru unii dintre noi “este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.”

Sunt vorbele lui William Shakespeare care definesc cel mai bine timpul. Când suntem tineri fugim dupa bani și faimă, când înbătrânim alergăm dupa tinerețe și timp. Ne luptăm cu el din prima clipă a zilei când alarma de la telefon ne anunță că e timpul să ne trezim, apoi în timp ce suntem la volan și ne îndreptăm spre birou, când luăm copiii de la grădiniță, când pleacă trenul sau avionul, când alergăm să nu întârziem la teatru sau la film. Suntem mereu in luptă cu el și mereu am face orice să avem cât mai mult. Să ne bucurăm cât mai mult de el. Timpul este unul dintre lucurile cele mai importante în viață. Să îți petreci timp de calitate cu familia, cu cei dragi, să ai timp să faci ce îți place, să ai timp liber, să ai timp pentru tine. Toate dintre cele mai sus sunt în capul liste de nevoi ale tuturor dintre noi. De el avem cea mai mare nevoie, pentru el suntem gata oricând să plătim oricât. Pierderea lui este ireparabilă, lasă urmări și tocmai el este acel care pricinuiește cea mai puțină neliniște.

Încearcă să te bucuri de clipa de azi, de momentul ăsta în care citești acest text, pentru habar nu ai ce te-așteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Vezi partea plină a paharului și bucură-te de timp.“. O parte din timp ne este rapită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenței. Și dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viață, făcând altceva.” Seneca. 

Fă din fiecare zi pe care o trăiești o bucurie. Zilele, clipele și orele sunt egale pentru fiecare ceas. Pentru oameni toate sunt diferite. Și trebuie să ne bucurăm de fiecare în parte.Un gând bun pentru toți cei care vor să fie bine la final. Stați în casă, ajutați pe cât puteți pe cei care au mai mare nevoie. Să ne vedem cu bine, să ne revedem cu bine. Să fie bine. Și să vă bucurați de timpul acesta alături de cei dragi.

De ani de zile Republica Moldova  este un rai al infractorilor. Un paradis al combinatiilor. Ce e mai trist e ca ajunge sa nu ne mai socheze nimic. In Moldova  se moare din orice, oricand, oriunde. Cum am ajuns aici?  Nu ne afecteaza nimic din ce e in jur. Suntem afectati doar cand este vorba despre noi. In rest nimic. Mor oameni in spitale? “Bine ca nu sunt eu.” 

Cand se intampla ceva, aratam cu degetul, facem niste valuri, iar dupa cateva zile adormim din nou.La noi e mult despre somn, despre neimplicare. Institutiile statului sunt pline cu matusi, verisoare, amante. Hraneste niste familii si ucide tot ce e in jur.

Sunt niste termite care distrug tot pe unde trec. Rudele si cumetriile cu toata incopetenta si prostia cu care vin la pachet sunt ecuatia unui stat falimentar, pus pe butuci care functioneaza din inertie. Imi fac o cruce si sper sa fie bine.

Ma rog sa nu ajung in situatia de a apela la autoritati. Ma rog sa nu ajung pe mana “salvatorilor” care sunt gata oricand sa ma omoare cu zambetul pe buze. 

Ma întreb, când va invata individul, cetățeanul, ca el e problema și nu sistemul. Sistemul s-a pliat după indiferența cetățeanului Aceleași cuvinte ne guverneaza: fura toți, nu spune unul, sau, mai rău să nu fie, sau lasa-l ca ar trai și el. Ne complacem în situația asta și nu vrem sa facem nimic.

Ce e cel mai trist? Multi dintre noi sunt ca ei. “Tu nu ai fura daca erai in locul lor?” Poate si de asta am ajuns aici. Cand angajezi salvamari care nu stiu sa inoate te rogi doar sa nu fie valuri mari.

Pentru ca viata ta are o singura directie: In Sus!

In viata asta care – cum spun de multa vreme si cred acest lucru – e ca un gand, am dorit sa iti trimit randurile acestea. Intotdeauna spun ceea ce am de spus – cu sinceritate si in mod asumat. O spun asa cum stiu, atat cat ma pricep mai bine. E un mai vechi principiu al meu de care nu ma desprind niciodata. Dar niciodata, fara exceptie! 

Este un splendid mod de a-mi pastra linistea si seninatatea, respectul de sine – pe care mi le ofer, ca un dar pretios, zi de zi. Nu pot fara ele.Este un splendid mod care imi permite sa fiu eu insami, sa ma simt mai puternic, mai autentic ca om. Linistea vine oricum din propriile ganduri, dintr-o stare de spirit personala purificata,dar, impartasind, parca-i mai frumoasa.

Sa iti urmezi calea, calea in care tu crezi cu toata fiinta, sa iti urmezi pasiunea si fiecare vis! Sa indraznesti! (Un cuvant care exprima o atitudine pe care eu o numesc vindecatoare, din atatea si atatea motive). Viata e fascinanta! Sa te imbeti de frumusetea ei, de parfumul ei, sa o respiri ca pe cea mai suava si colosala aroma! Sa o dansezi ca pe cel mai grandios vals! Sa te bucuri de ea, total! 

Sa iti pastrezi entuziasmul, orice ar fi! Sa iti cunosti pe deplin valoarea, sa cunosti pe deplin cat pretuiesti si sa traiesti in acord cu asta, in fiecare clipa! Sa cresti, sa inveti, sa-ti fortezi limitele intr-un mod fericit, sa te descoperi neincetat! Sa te invingi – cu maiestrie,cu eleganta si curaj, cu zambetul pe buze – pe tine insuti! Sa iti pastrezi credinta! Si sa iubesti! Mereu, mereu, mereu 

Cred cu toata fiinta mea in toate aceste randuri si simtiri si ti le doresc si tie, pe deplin – asa cum mi le doresc si mie, asa cum le doresc oricui!

Sa fii TU dar TU in cea mai buna varianta a ta! 

Toti am visat sau continuam sa visam la prima intalnire. Pentru unii dintre noi a fost si ultima. Iar pentru altii, întâlnirea vietii. A doua suflete ce s-au căutat in multimea nebuna ce respira atât de greoi si tremura. Prima intalnire e un voiaj. E ca si cum te-ai pregăti pentru excursia vietii tale. Unii o vad ca o plimbare relaxanta pe faleza. Altii ca pe un urcuș plin de surprize pana in vârful unui munte necunoscut.

Unii isi fac „bagajul” dinainte iar altii il poarta anevoios pe cel al trecutului. Prima intalnire e fascinanta. Sublima. Doi oameni care nu s-au văzut niciodata fata in fata. Doua buze ce nu s-au mișcat niciodata una inspre cealalta. Doi ochi ce nu s-au privit

Prima intalnire e ca o prăjitura. Unii o savurează plenar si fara întrerupere. Altii se satura de ea inainte de a o termina. Unora le place cu mai mult zahăr iar altora le este îndeajuns o singura aroma exotica si sinceră. Prima intalnire e un inceput. E ca o bluza noua. Transparent de fina si de parfumata. Sau, cel putin, asa ar trebui sa fie. O bluza ce iti lasa descoperiți umerii. Dar si gâtul. O bluza pe care ai purta-o doar pentru cel ce merita. 

Prima intalnire e un miracol. Chiar daca multi nu o vad asa. E un miracol printre oameni. Cand doi străini isi spun pe nume. 

Prima intalnire nu ar trebui sa fie si ultima.
Prima intalnire ar trebui sa fie si ultima. Dar ultima prima intalnire.