Cum sa le arati celor din jur ca esti impresionat de ceva, ca ceva te-a emotionat tare, ca pur si simplu mintea ta si corpul tau nu au ramas indiferente, in nebunia asta care il prezinta pe barbat ca pe un urias care taie muntii in doua?

Acest personaj tare ca piatra prin al carui corp nu trece pic de emotie mi se pare o imagine nerealista. Emotia nu te face mai slab. Faptul ca iti arati, la un moment dat, sensibilitatea nu te face mai vulnerabil. Nu te discrediteaza in fata celorlalti, iti poate face doar un bine. Cei care o sa te judece pentru asta o sa dispara din viata ta. Ceea ce e un lucru cat se poate de bun.

Cand am venit pe lumea asta nu cred ca cineva a zis “daca e femeie ii dam emotie si sensibilitate, iar daca e barbat ii dam forta si putere si nu umblam deloc la sensibilitate”. Cred ca suntem multi care ne-am dat seama de treaba asta si cred cu tarie ca mergem in directia buna. Ca scapam de stereotipul asta. Ca, in timp, se duce ca un nor care paraseste cerul pentru ca acesta sa devina senin.

In fiecare zi invatam, facem pasi mici si mergem inainte. Mi se intampla sa existe momente in care nu stiu cum sa reactionez. Nu stiu cum sa primesc o surpriza placuta, nu stiu cum sa reactionez cand primesc un cadou de ziua mea. Pe interior e mare veselie, pe exterior sunt momente in care nu stiu cum sa reactionez. Si pana la urma cine decide cum e bine sa facem? Cat e cazul sa ne emotionam? Cand e prea mult? De ce sa iti infranezi emotia? De ce sa fie inca un moment in care conteaza ce reactie au cei din jur? De ce nu esti TU?

Barbatii care isi arata emotiile sunt barbati. Cred ca exprimarea emotiei este o bucurie pe care o ai. Si cred ca – desi traim intr-o societate in care e mai important gardul care se vede de la strada decat ce e dupa el – e foarte ok sa indraznesti sa fii tu.