"Mă bucur că saptaminal numărul de cititori este în creștere, va mulțumesc pentru inspirație
Ziua de marți va rămîne ziua dedicata postărilor
Bun bun bun .... Pe curind (denylupan.com) "

Primesc mesaje pe blog de la oameni care imi spun “ce frumos este postul acesta. m-am regasit 100% in el. parca ai scris despre mine. ma cunosti?. este fix povestea mea”. e frumos sentimentul.

Dar povestile noastre seamana, asta pentru ca toti suntem la fel. Mai mult sau mai putin. Cand vad un text frumos despre o relatie ma regasesc. ma regasesc in povestile lui Murakami, ma regaesc in filme. E frumos sa te regesesti intr-un text, e frumos sa te regesesti intr-un film, e frumos sentimentul asta. Insa povestile noastre sunt asemanatoare. Vazut, indragostit, iubit, despartit, lacrimi, impacari, despartiri, vazut, placut, indragostit si tot asa.

E ca si atunci cand povestesti ceva…ce mi s-a intamplat mie este mereu fabulos, incredibil. Tuturor ni se pare ca facem chestii nebunesti, iesite din comun, lucruri foarte tari. Toti am baut cel mai mult din lume la un moment dat, toti am avut o intamplare fabuloasa. Mereu cand povestim ceva o sa vina altcineva sa spuna “ce ai patit tu este nimic pe langa ce am patit eu” si incepe sa povesteasca. Ne credem unici insa in esenta suntem toti la fel. Facem fix aceleasi lucruri. Ne imbatam, avem povesti, mancam ciocolata, ne indragostim.

Ne regasim in povestile altora tocmai pentru ca suntem la fel. este una dintre contradictiile cu care ne lovim zilnic. E ca atunci cand esti nefericit si esti mereu cu zambetul pe buze. Un zambet fals. Cel mai fals zambet din lume. Suntem dezamagisti, tristi, parasiti, cu ambarcatiunile scufundate insa vrem ca toti cei din jur sa stie cat de fericiti suntem. vrem sa fie invidiosi pe fericirea noastra. Aruncam tot felul de statusuri pe facebook, poze cu noi, poze cu citate. toate cu un singur scop. sa aratam cat de fericiti suntem.

Sa ii facem pe ceilalti invidiosi pe fericirea noastra care in esenta este cea mai mare nefericire. Fericirea nu se striga in gura mare, nu se posteaza pe facebook, nu se urmareste pe twitter, nu se trimite mass pe mess, nu se filmeaza si se urca pe youtube. Fericirea se traieste. se simte. In spatii mici, alaturi de el/ea. se impartaseste in cercuri stranse de prieteni. cei mai buni prieteni. fericirea este un timbru foarte vechi care nu sta in clasor alaturi de celelalte timbre. Este pus bine, la adapost, ferit de ochii lumii. Il arati doar celor care merita sa se bucure alaturi de tine de acest timbru minunat. Toti vrem sa gasim fericirea, toti alergam dupa ea, toti vrem sa o atingem.

Cel mai important este sa nu fugim cand chiar am dat de ea. Tine in firea omului. in felul nostru tampit de a complica mereu lucrurile. Spunem mereu ca vrem lucruri simple dar facem tot ceea ce ne sta in putere sa le complicam. Cand intalnim pe cineva nu ne focusam doar pe persoana respectiva. Facem calcule, ne gandim la fosta/fostul. cu era, cum facea. ne facem  gandurile aiurea in loc sa ne bucuram de omul care este ACUM langa noi. Omul ala care poate sa ramana toata viata langa noi. De ce sa fie simplu cand poate sa fie compicat? Poate pentru ca suntem oameni si suntem supusi si suspusi greselii.

Pentru ca de multe ori spunem, in gluma, adevarul, dar nu vrem sa recunoastem asta. Pentru ca de multe ori spunem “am glumit” desi nu e asa. Pentru ca de multe ori o ardem ignoranti pentru a ne baga cineva in seama, pentru a atrage atentie, pentru a atrage privirile. E ca si cum ne-am da cu cel mai puternic parfum intr-un loc in care este interzis sa te dai cu parfum. Pentru ca de multe ori spunem exact invers decat simtim. de multe ori spunem da in loc sa spunem nu. si invers. Pentru ca ne place sa fim complicati. Vedem ceva fascinant in asta. Ne rupe capul.

Pentru ca “nu e vina ta, e doar a mea”, pentru ca vrem sa fim iubiti dar cand vine vorba sa iubim si sa oferim ne e foarte greu sa facem asta, pentru ca spunem ca nu ne intereseaza ce cred altii despre noi si cand ajungem acasa intoarcem pe toata fetele lucrurile auzite. Pentru ca spunem ca nu ne pasa dar ne roade ce auzim. Pentru ca nu suntem ceea ce ne dam. Pentru ca nu suntem sinceri asa cum o aratam, pentru ca nu suntem atat de buni precum pretindem. Pentru ca facem invers decat am vrea sa facem cu adevarat tocmai pentru a vedea cum reactieaza oamenii. pentru ca ne ghidam dupa ce spun altii.

Postul asta este despre noi. Despre oameni, despre eroarea umana. 

Va propun un exercitiu. hai sa schimbam macar un lucru din cele enumerate mai sus. Vedem cum merge. Vedem ce se intampla.