Păreri despre cei ce ne inconjoară

Mereu avem senzația că ne aflăm în pragul unei noi experiențe, doar că ea întârzie mereu să apară. Iar motivele eșecurilor noastre le putem căuta peste tot, dar ar fi bine să începem de la propria persoană.

Iată trăsăturile cele mai comune care ne țin departe de propria noastră fericire:

1. Frica de a schimba ceva

Majoritatea dintre noi se simt confortabili acolo unde se află, chiar dacă lumea din jur se schimbă constant. Dar trebuie să ținem minte că schimbările sunt necesare, pentru că datorită lor creștem și atragem atenția la lucrurile care, înainte, ne păreau nesemnificative. Și nu uita de faptul că, oricât de grea ar fi situația ta la moment, ea se schimba, neapărat.

2. Învinuirea altor persoane și căutarea scuzelor

Nu mai învinui oamenii din jur pentru toate necazurile tale. Când învinuiești pe cineva de ceva, încerci să scapi de responsabilitate și lași problema așa cum este. Să învinuiești pe cineva înseamnă să cauți scuze, iar căutarea scuzelor e primul pas spre nefericire. Doar tu răspunzi pentru alegerile și deciziile tale.

3. Plasarea sarcinilor într-o ladă prăfuită

Unii doar visează la succes, iar alții lucrează din greu pentru a-l obține. Majoritatea dintre noi au tendința de a evita activități grele și schimbări globale, chiar și atunci când avem nevoie de asta foarte mult.

Când începi să lucrezi asupra la ceva nou, nu te gândi la linia de finiș, ci gândește-te mai bine la primii pași. Încetul cu încetul, ei te vor aduce la final.

4. Tendința de a controla ceea ce nu poate fi controlat

Dacă începi să controlezi sau măcar să-ți faci griji pentru ceea ce nu poți controla, îți vei transforma viața într-o serie de probleme și dezamăgiri.

Nu suntem în stare să influențăm toate lucrurile, dar ne putem crea un fel de atitudine față de ele. În viața fiecăruia există momente atât pozitive, cât și negative, iar fericirea noastră depinde foarte mult cele spre care ne îndreptăm privirea.

5. Autocritică exagerată

Dacă este folosit în mod corespunzător, creierul uman este un instrument nemaipomenit. Însă, atunci când este folosit greșit, el ne poate juca festa. Toți vorbim cu noi înșine din când în când, dar nu ne gândim mereu la ce zicem și cum asta ne va influența ulterior.

Unul dintre motivele de bază ale eșecurilor noastre e neîncrederea în propria persoană și gândirea negativă. Alungă din cap emoțiile care te distrug. Doar atitudine pozitivă, doar gânduri învigoratoare!

6. Criticarea celor din jur

Dacă te simți confortabil cu neajurile tale, atunci nu ar trebui să atragi atenție la neajunsurile celor din jur. Nu-ți face griji pentru problemele altora, ci rezolvă-le pe ale tale. Încearcă să-ți ocupi timpul liber cu lucruri utile și dezvoltare personală, și nu criticându-i pe cei din jur.

7. Frica de propriile probleme și frici

Fricile nu-ți permit să iei decizii corecte și îți restrâng limitează zona de confort. Nu îți trăiești viața, dacă permiți fricilor și îngrijorărilor să te țină sub control, ci doar duci o existență jalnică.

Încearcă să-ți rezolvi problemele rapid și să lupți cu propriile frici. Nu fugi de ele. Cel mai bun lucru pe care-l poți face e să le confrunți, indiferent de cât de puternice îți par.

8. Încercăm să trăim în alt timp și în alt loc

Unele persoane se gândesc încontinuu la ce a fost, la cine ar fi putut ei deveni și ce ar fi putut face. Dar trecutul nu poate fi întors înapoi, iar viitor încă nu a sosit.

Trebuie să ne gândim mai des la prezent. Trebuie să trăim orice clipă, să fim mai activi, mai deschiși și mai ambițioși. Nu te gândi la vacanța care vine, când ești la lucru, și nu te gândi la lucru, când ești pe plajă. Fii atent la frumusețea care te înconjoară acum și aici.

9. Încercăm să fim ceea ce nu suntem

Una dintre cele mai grele încercări din viață este să fii tu însuți într-o lume care îi vrea pe toți la fel. Mereu se va găsi cineva mai frumos, deștept sau tânâr decât tine, dar niciodată nu va fi exact ca tine. Nu te schimba și nu-ți crea idoli, ci fii tu însuți.

10. Lipsa de recunoștință

Trezește-te mereu cu recunoștință în suflet, indiferent de cât de bine sau rău te simți. În loc să te gândești la ce nu ai, gândește-te la ceva ce, înafară de tine, nimeni nu are.

Găsește timp pentru tine.

Pentru ca o relație să-ți aducă fericire și să se dezvolte într-un mod armonios, e important să poți găsi timp pentru tine. Fii cinstit cu tine însuți. Toți au avut eșecuri în trecut, eșecuri care nu puteau să treacă fără urme. Toți am trecut prin relații care parcă au fost create special pentru a ne acri viața. Pentru a ne face să ne pierdem încrederea în dragoste.

Oprește-te și gândește-te la tine. Permite rănilor și relațiilor trecute să se vindece. Și atunci vei putea să-ți rezolvi toate problemele ce țin de dragoste și persoane apropiate. Asta te va ajuta să te bucuri de succes cu partenerii viitori.

Iar atunci când nu ai grijă de propria persoană, îți scazi radical șansele unei relații noi, pentru că aceasta va cădea sub presiunea slăbiciunilor tale, de care nu ai avut grijă, după ultima despărțire.

Anume din acest motiv e important să te convingi că ești într-o armonie completă cu propria persoană, înainte de a încerca să fii fericit cu altcineva. Continuă să lucrezi asupra ta. Vei vedea rezultatele când te vei îndrăgosti din nou, întâlnind persoana potrivită.

O adunătură de lucruri inutile în viața noastră. De lucruri și de piese aruncate grămadă. Să le ia timpul mai repede, să rupă din momente și să lase pe alocuri bucăți de soare care să ne spună o dată la câţiva ani că trăim. Încă mai trăim.

Suntem săturaţi până peste gât de clipele în care soarta se face mai deşteaptă ca noi. Atunci devenim fricoşi, oameni ai nimănui, căzuţi din pod parcă și gata să așteptăm pumnul în gură de la oricine. Prostii. Dacă te naști deștept, e posibil ca prostia unuia să te mănânce bucată cu bucată. Și dacă cineva îți zice să te lași de gândit, se prea poate să îl asculți. Atunci lucrurile bune devin inutile și fără sens, se strică. Ah da, pentru că noi iubim să aruncăm lucrurile stricate la gunoi, chiar dacă sunt mai bune decât ceea ce rămâne.

Nu trebuie să schimbi soarele pe niște lămpi abia pâlpâinde. Nu are rost. De exemplu te-ai certat cu iubita. Ai dat-o în bară cu cu tot ceea ce ai construit în timp. Ești gata să te declari idiot, chiar dacă ea îți amintește de fiecare minut petrecut împreună și te imploră să faci ceva ca să întorci lucrurile bune de mai ieri. Tu ce faci? Te duci. Și înțelegi prea bine că e cea mai mare prostie. Relațiile care scârțîie nu sunt motiv pentru a pune capăt propriului viitor. Nu poți să fii bun pentru toți, așa cum nu trebuie să fii rău pentru fiecare. Dar ea nu e ca toți și cu siguranță nu e ca fiecare.

Lucrurile stricate se aruncă și nu se repară.Absurditatea propriei mândrii. În lumea asta haotică nu există târziu, există nu mai trebuie. Și dacă nu mai trebuie, e prea târziu. Ne-am născut într-o epocă în care tot ceea ce pare banal și expirat se aruncă. Se aruncă emoții, idei, dorințe, optimismul pentru ziua de mâine și experiența zilei de azi. Se aruncă pentru că suntem prea îngâmfaţi, am uitat cum ne-a crescut mama şi ce însemna o bucată de pâine mâncată cu poftă. Crescând, am înțeles că multe lucruri ne pot fi oferite pe tavă iar asta era doar o iluzie a prezentului. Dacă nu e pe moftul nostru, aruncăm. Oameni, suflete și prietenii. Dacă te uiți apoi în jur, vezi că e gol. Gol rămâne și după 20 și după 30 de ani. Și e aiurea să-ți vinzi sufletul pe chestii banale. După 30 de ani nu te mai gândești la prostii, realizezi că cea mai mare deziluzie e să te temi. Te temi să devii un nimeni cu nimic. Atunci îți aduci aminte de lucrurile stricate pe care le-ai aruncat și pe care le puteai repara atît de simplu. Teama devine un lucru stabil care-ți șade pe pat în loc de pernă. Și totuși, se poate și altfel.